mallev

A topnotch WordPress.com site

inima

e pielea unui cameleon
calcă încet în emoția culorilor
calcă încet
tot ce vom pierde
în căutarea noastră
uită-te
doar uită-te
cum e totul aranjat
inima!!!

voi dansa cu o printesa

mai presus de poezie e tot ceea ce crezi tu ca ti se intampla si ceea ce cred eu ca mi se intampla e de cacat mai ales ca n-am publicat nimic si cine dracului sa o faca cand am sexul meu bautura mea tigarile mele sunt apolitic si nici nu imi place sa dau teste pentru unii sau altii desigur anii trec si raman un anost d-asta tot ce stiu despre ceea ce mi se intampla imi va prelungi viata dar asta nu e un fapt.

unii spun ca au vazut lumina de fapt inca nu au vazut intunericul unii spun ca au iubit iubesc dar inca au reguli unii spun ca ceilalti sunt la fel ca noi eu spun care noi unii spun ca universul e infinit eu spun ca infinitul nu are nevoie de un univers dar azi iubesc aceasta lume patetica si jalnica maine ma agat de suflet ca de ceva bun unii spun ca lumina lumanarilor trebuie sa fie la nivelul ochilor pentru a fi seducatoare.

am ales un subiect

poezia mea e țăcănită
nici măcar ploaia n-o mai sună cum se sună firele prin pereți
mi-au rămas doar inima ficatul plămînii tot ce ține de rest
are ochii negri și vreo 17 ani
țăcăne la un pix urmărindu-și vaginul
și cred că m-a prins trăgînd cu ochiul
acum nu știu unde e
aștept să-mi trimită o vedere.

ținînd-o de trup

pare că e o bestie
cît despre mine trebuie doar să o cunoști să o iubești
în toți anii ei atunci cînd nimeni nu-i vorbește
cînd totul
devine limpede.

o sensibilitate

dai căutare pentru a găsi un parfum un film un bou sau o idioată
și ei caută aceleași lucruri fără discriminare îți spui
fără discriminare își spun
atît de mulți tu atît de mulți eu
și pare că nu regretăm nimic
suntem frumoși?! habar nu am
singuri masochiști desigur dar fiecare avem momentele noastre bune
momente în care dragostea e o rochie crăpată pînă la cur
buzele întinse de-o mînă mai repede sau mai încet
nimic vulgar
tot ce poate fi ucis în noi.

fiecare copac în parte

ești ca o pădure în care rătăcesc
și nu m-am pierdut niciodată în felul ăsta
chiar și atunci cînd îți spun te iubescul ca pe un te știu
rătăcesc
și vreau să rătăcesc
sunt un copac
poate lumina frunzelor din tine
doar ține-mă de mînă voiam să îți spun
alte cuvinte
nu mai sunt.

alt lucru

să te lupţi cu restul e simplu
îţi foloseşi paşii ochii şi mîinile
îi poţi simţi
îi poţi privi
dar să te lupţi cu ce ai în tine
te isprăveşte
n-ai trup şi e întuneric
nici limbă n-ai
nici cuvinte
eşti singur.

lui

acea poezie e ca timpul
dacă s-ar opri
noi aici am fi plîns demult
din ’83
şi-am fi fost bolnavi
de timp
de-o boală
de NIMIC.

cu geamurile sparte

cuvînt după cuvînt şi nu doar cuvînt
cît mai puţine spre deloc
şi nu puneţi niciodată preţ pe cuvinte
asta e poezia
tot aşa şi dumnezeu în ascuns
arată bucuria.

poziţia unui corp mobil

ştiu că tot ceea ce vedem noi
este de fapt memoria pămîntului
cu tot ce există şi trece
dar a doua oară
nu se mai întîmplă la fel
niciun anotimp nicio dragoste
niciun copac
asa şi eu
sunt doar un om altfel un semn
că cineva
nu a fost dat uitării
că şi tu.