mallev

A topnotch WordPress.com site

trece bărbat după femeie, o armată de sfinţi

şi de pe cruce se mai ia doar gloria
urlă-n televizoare în radio
în tot ce-o urmează
ochii închişi în alţi ochi
nicio durere
niciun om nimic
Artă
şi niciun sărut pe buzele-i de fier.

Advertisements

pentru tot ce este în tine

poate că te-am avut
sau poate doar am crezut asta
întinsă peste mine nu mai dai nicio emoţie nimic
nici măcar acum poezio
nici măcar în moartea noastră
şi-am spus
un singur cuvânt ne mai desparte
din piatră pe pământ.

e de căcat?! este

ne punem măştile
tragem săbiile din teacă
tot ce mai avem tragem
şi fluturăm aşa prin împărăţia lui dumnezeu
nimeni nu ne spune de ce săbiile
de ce nu călcăm împreuna iarba şi desculţi
de ce tu
de ce eu
probabil ţine doar de viteză
şi de
nu vă spun că sunteţi proşti
şi uite cum mă doare ficatul
cuiul dracului!

un cui

am făcut şi una
am făcut şi alta
am făcut multe şi nu pe toate
acum
nu ştiu dacă tot ce am făcut
a fost şi pe placul celorlalţi
desigur pe feţele lor se putea citi orice
de la dezamăgire până la fericire
dar probabil aveau şi alte motive
şi cine să-ţi spună totul
cand toţi vor să bată cuiul
păi cu ciocanele în mâini
batem şi în dumnezeu
şi eu am bătut
şi nu mi-am ţinut gura de la nimic
buzele astea
singura legatură cu tot ce n-am spus
şi s-a înfăptuit
un cui.

de fapt, nu există

prezenţa trupului prin poezie înalţă
dar se pare că şi hărţuieşte
păi să ne luăm unul altuia cuvintele
să ne luăm barbaţii şi femeile
şi să-mi spui eu
şi să-ţi spun eu
poate că aşa
vom zdrobi tot ce ne-am imaginat
şi tot ce am murit.

pictură pe sticlă

se răsuceşte inima aşa cum întorc capul după o femeie
ori după o pasăre înaltă
de teamă
de prea multă lumină
se răsuceşte inima
taie sângele în două şi totul rămâne aşa
totul
şi tresar
apoi
iubesc.

nu semăn cu altul

când rămân ca o pasăre fără aripi
când rămân în iarba-naltă
zadarnic mi-e dorul
şi-am s-aud doar vântul care strâmbă
cum risipeşte ce am atins cu gura
şi gândul
tot ce am zburat.

lui

nu e niciun mit aici
nici măcar al poetului
aici e doar frumuseţea lui şi să-L iubeşti
pentru că altfel
rămai mai sărac
rămâi
doar cu o lume.

uşor alb-roşiatic, un tei

cum se strâng unii prin cafenele
despre poet spunându-şi unul altuia
putere şi credinţă
putere şi credinţă
de-mi vine să urlu
că l-au omorât
– l-aţi omorât!!! strig
să nu vă ridicaţi niciodată în picioare
nu înainte să vă beţi berile
vinul vodca şi când plecaţi
trage-ţi după voi
un alt cer.

parte