nimeni nu-și mai preface sufletu-n dumnezeu

încerc să dau o pantă abruptă acestui dumnezeu rostogolindu-l prin spaime prin moarte prin inima aceasta înălțată măcar pentru o clipă și-apoi să se oprească unde nu-i mirare în lumea asta unde nu-i viață în fiarele ei unde nu știi sau în tot ce a mai ramăs din noi
ceva oameni și moarte
dar ăsta e un timp bun pentru mine
respir
respiră
trăiește.

nelumină

nici măcar atunci când eram copil nu era altfel
și-atât de multe cuvinte și nu oameni
și-atât de surprinși eram de pulă și dumnezeu
oh și la ce viteze
încât acum
altceva nu se mai vede în ochii noștri
și nimeni nu se mai împotrivește.

tabloul turlă și mori, mori și vor muri și lupii

dacă așezi lângă dumnezeu o pulă
dumnezeu nu mai e dumnezeu a murit
așează și-o pizdă
cu buzele despărțite vei avea doar dragoste și sângele-i
sau poate că ar fi mai bine să vorbim despre războaie
un război
două războaie dumnezeu e mort
trei războaie războiul
imaginează-ți cum ți se-ntoarce sângele-n sânge
se împotrivește.
dumnezeu nu e nici fututul
dumnezeu nu e blocat într-o casă
între bucurești și londra
între belgrad sau cine știe ce altă scuză
dumnezeu ratează inima
se împotrivește
nu știu să-i fi fost vreun om vreodată.

ce nu există în dicționar

un amestec de carne și oase și nu-l separăm
nu ne putem abține de la dumnezeu
pentru că în inimile noastre trebuie să se întâmple ceva
în inimile noastre cuvintele-s toate și tot ceea ce știm
se întâmplă după chipul și asemănarea se spune
și dacă aș fi dumnezeu…așa se spune
aș fi dumnezeu
și-apoi nimic niciun dumnezeu nici măcar gând
și-atunci am putea începe
nu așa cum sângele ține inima și inima ține sângele
nu cuvintele
nu pentru a nu muri
nu pentru spațiu
nu pentru doamne dumnezeule
pentru nimicul din noi
ah pentru limba noastră nu

și-atunci
totul ar avea sens.