Month: February 2018

twitter facebook instagram şi tu

prefer un Dumnezeu despre care istoria nu ştie nimic
de exemplu un Dumnezeu în care să intru târâş şi să mă strivească pentru că am aşteptat
pentru că i-am ignorat pe ăia care urlau despre fericire deşi lor nu li s-a întâmplat
niciodată şi-atunci
au ucis
un Dumnezeu care să-mi spulbere speranţa că poate voi fi iertat pentru că am fost omul
fără nicio vină
deşi ştiam de unde vin
un Dumnezeu căruia să nu-i pese
pentru că doar aşa totul devine limpede şi asemănarea un fapt
pentru că doar aşa vom înţelege de ce dracului nu s-a schimbat niciodată nimic
pentru că doar aşa El
pentru că doar aşa
am murit.

sufletul nimănui

de cele mai multe ori când unii îngroapă adevărul în informaţii inutile
alţii o iau razna
şi speră că dezgropându-l se vor îmbogăţi
că vor avea cu ce picta alţi îngeri
alte biserici
sperând că nimănui nu-i va păsa că dezamăgirile se tot repetă
şi spre uimirea noastră
şi din bunătatea lor
vom afla că la sfârşit
toată strădania lor ne-a costat mai mult decât tot ce se crede despre Dumnezeu
FERICIREA
indiferent de câtă viaţă a băgat în noi.

promisiuni neîmplinite

ideea că ar trebui să citeşti poezie pentru un update de profil şi nu numai
nu e doar o idee
e un drog care-ţi fute viaţa
pentru că în fiecare zi o parte din tine moare
şi oricum vei înţelege tot mai puţin
mai ales că n-ai fost niciodată întreg
şi orice ţi-ar spune alţii e doar disperare
pentru că nu sunt în stare să înţeleagă
că tu ai scris doar numărând zilele pînă când a spera
devine nimic.

ce am ales?!

nimic
pentru că nu m-am născut încă
oricât de mult s-ar fi chinuit tata să mă dea la box
rugby sporturi d-astea care să mă pună pe picioare în imposibilitatea de-a-mi mai fi                                                                                                                        vreodată teamă de ceva
şi oricum
mama îşi punea de fiecare dată mâinile pe mine şi deşi eram acolo
nu eram
chiar şi pentru cei pentru care nu mă întâmplasem încă nu eram
şi tot ce se ştia şi se ştie despre mine sunt anii
culoarea ochilor felul în care mănânc cum beau şi cât pot să alerg
şi toate astea tocmai
pentru că nu s-au întâmplat niciodată
şi pentru că nu am ales.

până-n inimă

tot ceea ce aleg să simt trece prin ce are fiecare
familie televizoare colesterol maşini frigidere cărţi
maşini de spălat fiare de călcat joburi motive
şi prin ce dracului mai rămâne din noi
apoi îmi trimiţi o fotografie cu tine
şi nu mai trece nimic prin nimic cu nimic
rămâne totul aşa
rămâne într-o duminică
dar tu crezi că am ales altceva
şi mă târăsc.

pur şi simplu romantică

cuvintele n-au nicio legatură cu starea aia de care ai nevoie să pici în fericire ca-ntr-o beţie
dimpotrivă
cuvintele sunt ca lanţurile
te-ajută să mori în Manhattan
Paris Londra oriunde în lumea asta
dar nu înainte să ţi se spună
te iubesc
te urăsc
du-te dracului
şi încă mă întreb dacă zborul la viteze mari îţi desprinde carnea de pe oase
în cele din urmă
oasele.