Too much world

Învârte păpușa! Învârte păpușa și o să dai de dumnezeu. Trebuie să ne vindecăm de doar. De doar o iubită un iubit, de doar un muncitor necalificat, de doar asta sau aia, învârte păpușa și o să dai de Dumnezeu. To much world, ar putea fi personajul de la care să încep, dar mi-e teamă că nu s-ar înțelege. Așa că la dracu’ cum ar spune Irina Nistor, e prea puțină lumină aici să se înțeleagă și oricum, îmi tot vin în minte imagini cu oameni ținându-se de mână, oameni cu mâinile înghețate, asta pentru că autorul încearcă să fie sentimental, când de fapt e confuz și respins.

Ce nu știe el, e că totul e doar despre acoperire. Fie că e o cămașă, un tricou, fie că e carnea ta sau a mea, fututul, fie că sunt ochii și între ei nimic, privirea…oricum,  autorul nu face altceva decât să poarte o pereche de pantofi și să-și care traista cu boarfe de-a lungul cărnii care se repetă și-n voi, dorind să se laude că și-a cumpărat încă o inimă deși, tot confuz va rămâne. Și dacă până aici totul pare de bun simț, autorul are și el pulă, și nu va refuza să creadă că are un pic de dragoste în ea. Pulă, în timp ce alții își fac update la profil și n-au nimic împotrivă că pot fi mulțumiți atât de ușor, fără să știe că dumnezeu nu este așa cum l-au cunoscut, El este.

Ar putea fi numele tău și-n numele lui toate celelalte nume. Dar ce se va întâmpla când numele tău va fi trecut pe o piatră?! Tu unde ești, doar un iubit, o iubită doar…acest doar și carnea, oasele care ar fi trebuit să o susțină?! Numele tău nu reprezintă nimic. Pentru că viața e în contradicție cu ceea ce noi numim, acasa; iar To much vorld, to much, acest dumnezeu în dezordine, această istorie doar din cuvinte și ratată binențeles, nici nu s-a întâmplat vreodată.

Învârte păpușa și cuiva îi va păsa când viața ta pune frână și te duci în jos. Când tu  habar nu ai cine ești și nu te mai poți ridica cu singur cuvânt ca, Dumnezeu! și atunci care ar fi acela?! Și nu uita să învârți păpușa, căci fără, lucrurile și tot ce poți face cu ele sunt doar mașini, depresie…și dacă cumva crezi că nu ești în stare de-a învârti, mori și califică-te, mori și nu te vindeca, îmbrățișează-ți carnea, urează-ți bun venit acasă si uită toate promisiunile care ți-au fost făcute.


E ca și cum ți-ai scrie pe coaste, Dumnezeu. Îți scrii pe coaste Dumnezeu, sperând că poate așa arată de-a-iubi-ul; și navighezi fără să-ți pese că vei fi dezamăgit.
Repară-mă!

antidepresiv

ți se spune că poți alege cu cine să bei o bere
cu cine să te fuți să vezi un film
și că de fapt nu ai o viață de căcat
în schimb nu ți se spune că te așezi mereu lângă același dumnezeu
deși nu l-ai cunoscut niciodată
nici la înmormântări nici la nunți
nici măcar în clipa în care ai sperat că cineva te va iubi
erai tot singur
și asta nu ți se spune.
apoi ți se spune că poți avea un job bine plătit
că trebuie doar să înveți și că vei primi tot ce ti s-a promis
pentru că ești unic
și iesi din casă
și vezi că pe stradă sunt o mulțime de tine
pierzându-și viata în țoale cu nume de firmă
la fel cum și-o pierd si ceilalți cu mult mai săraci
asta iar nu ți se spune
apoi ți se pune ca sunt infinite motive să te implici
și iar te trezești singur
așa cum ai fost când ai ieșit din pizda mă-tii
tot așa
neiubind.

The overman

să umbli fără să-ți imaginezi ceva
să umbli fără niciun gând să termini cu lumea asta
să nu te mai simți greu
să te ridici să-ți lași carnea femeii
pentru sâni
pentru coapsele curul să rămâi cumva
să rămână penetrabilă și să-i dai tot
nu doar un sentiment o singură noapte un copil
să umbli pentru răsul ei perfect
pentru ea
pentru tot ce nu și-a putut imagina
pentru toți anii rămași zeilor ei
altfel nici nu te gândi să umbli
vei fi doar ce și-a imaginat
mintea ei jobul copiii perfecți oricât ai încerca
și vei muri
în râsul ei perfect.

toate posibilitățile

suntem singuri oricâtă dragoste am avea
și asta nu pentru că nu am încercat
nu pentru că nu ne-am putut imagina
oameni sunt peste tot
deschide ușa unei biserici
deschide ușa unui bloc unei case
și te vor năpădi cu tot cu dumnezeul lor
deschide ușa minții tale să faci loc minții lor
și te vor iubi sau te vor urî
unii nici măcar nu te vor cunoaște
chiar dacă vom avea aceeași moarte
nu înseamnă nimic
nici măcar o luptă.
părinții deschid jurnalele copiilor
citesc despre droguri și masturbare
dezgroapă inimi și realizează că nu iubesc nimic
că schimbarea asta nu-i va schimba cu nimic
și nu se va schimba nimic
vor avea aceeași femeie același bărbat
aceeași zi de mâine în care nimeni nu va fi în stare să spună ce simte
în care nimeni nu se va întoarce
și-n care vine momentul ăla
doar suntem din aceeași carne
din același dumnezeu câți suntem
și nu știu cum
dar încă vedem vorbim și iubim ca și cum
ca și cum am privi ultimul sân
ultimul cer din care se preling buzele
din care mă preling și te prelingi
în mâini carnea tot nu va rămâne
nici măcar acel cer în care oricum
nu ne vom întoarce niciodată.
izolare
pentru că totul este atât de neclar
și respirăm
acest râs perfect.

clasic

oamenii ies în stradă
schimbă amabilități se îndrăgostesc
trec unii prin alții mai mult sau mai puțin conștienți
și când obosesc se vor întoarce
altfel
ar putea îngheța
chiar dacă inima înfruntă teama pentru câteva zile sau cât pentru o viață
moartea ei are râsul perfect
iar asta i-ar putea face să piardă orice
echilibrul
izolarea
cei mai frumoși ani
chiar și pe dumnezeu
pentru că nu s-au oprit să afle singuri de ce
în tot acest timp.