dar

Image

dar  mâinile mele

de când nu au mai tremurat atât

genunchii mei

de când nu au mai fost genunchi

coapsele mele

de când nu s-au mai bucurat de carnea

buzele de mişcarea

inima

la dracu’ cu ea

e o chestie pe care o storc

zi de zi

să ies

să exist

să o privesc

aproape totul.

cantitatea de putere

Imagenimeni nu mai moare aici

cumva ne-am eliberat de Tine

iar corpurile astea sunt ca fricile pe sub haine.

dar îmi iau curajul

mâinile

să despic

să se vadă boala

dragostea că e de-a timpului

ultimele ziduri din carnea

jungla în care ne-am sinucis.

 

–        doar uită-te la noi câţi suntem!

inventatorii fericirii

Image

 

din căiniele ăsta mort ies oameni

e ca atunci.

e ca atunci când pleci undeva

şi ţi-a intrat toată bucuria aia

că Tu.

e ca atunci când visezi un câmp de flori

nu pentru a simţi

nu pentru a suspina

nu pentru un bărbat ori o femeie

pentru dragostea de care eşti în stare oricum

şi când nu îţi va mai ajunge

să te prăbuşeşti în singurul Dumnezeu…

atunci nimeni 

şi nimic.

 

al cui rod este

Image

iese din mine

iese ceva din mine

şi nu arată ca fiind al lumii.

poate o realitate mai veche care a fost ştearsă de întâmplări

când m-am urcat pentru prima oară într-o maşină

când mama mi-a spus fiule

şi tata…nu mai contează

tata.

iese ceva din mine

parcă sunteţi voi

şi fiecare.

nu e ca atunci când închizi ochii

şi îţi doreşti

nu e ca atunci când spui simplu

te iubesc

nu e ca atunci când strângi în braţe

şi speri să ai tot în inimă.

nu e ca atunci

nu e ca niciodată.

iese şi nu urlă

nu plânge

nu râde

nu se întristează

iese ca şi cum ar fi fost mereu

şi eu

doar un loc

o piaţă mică

prin care a trecut.

iese şi nu se bucură

se face nevăzut

şi tot ce mai rămâne aici

mă strânge de mână

mă duce încet

la un om.