dar

Image

dar  mâinile mele

de când nu au mai tremurat atât

genunchii mei

de când nu au mai fost genunchi

coapsele mele

de când nu s-au mai bucurat de carnea

buzele de mişcarea

inima

la dracu’ cu ea

e o chestie pe care o storc

zi de zi

să ies

să exist

să o privesc

aproape totul.

cantitatea de putere

Imagenimeni nu mai moare aici

cumva ne-am eliberat de Tine

iar corpurile astea sunt ca fricile pe sub haine.

dar îmi iau curajul

mâinile

să despic

să se vadă boala

dragostea că e de-a timpului

ultimele ziduri din carnea

jungla în care ne-am sinucis.

 

–        doar uită-te la noi câţi suntem!

inventatorii fericirii

Image

 

din căiniele ăsta mort ies oameni

e ca atunci.

e ca atunci când pleci undeva

şi ţi-a intrat toată bucuria aia

că Tu.

e ca atunci când visezi un câmp de flori

nu pentru a simţi

nu pentru a suspina

nu pentru un bărbat ori o femeie

pentru dragostea de care eşti în stare oricum

şi când nu îţi va mai ajunge

să te prăbuşeşti în singurul Dumnezeu…

atunci nimeni 

şi nimic.