şi se ridică

e o chestie înaltă în mine
trece prin plămâni prin inimă prin iad
ard şi arde şi asta e sigur
nu putem mai mult
nici măcar să ne privim
şi da
ochii mei sunt singuri
ea trece şi dislocă oameni amintiri
tot ce-am făcut şi n-am făcut
bucurii păreri de rău şi tot ce ar fi trebuit să fie mâine
azi şi nu-i totul
sunt jocul ei cu aripi
jocul favorit
să tresar.

hei, norule!

aici suntem toţi prinşi
unii mai aproape de alţii chiar şi de departe veniţi
înalţii scunzii toţi sunt aici
fără gen şi pete de culoare prinşi
azi de pământ prinşi
azi de carne prinşi
azi minunându-ne toţi
minunându-ne pentru încă o dimineaţă cu dumnezeu şi lucruri neîntâmplate
şi pentru mâine murindu-ne-ar moartea toţi suntem prinşi aici
şi tu de mâini
de inimă cu noi toţi jucându-ne
minunându-ne
…şi cerul!

un cântec pentru mine

aş putea să-mi caut inima
să-mi şterg obrajii cu mâneca aş putea
aşa cum te ştergi la gură după o sete
şi să fiu pregătit pentru tot ce se întâmplă aş putea
să-mi dau viaţa pentru cine se va afla acolo şi nu contează cine şi în ce zi
pentru că în final
nu se va mai auzi nici trăi
şi nici marea nu
degeaba am fost minţit că-n lume nu există avorturi oameni buni sau răi
şi nici dimineţi în care să fii iubit
şi-ţi spun
niciodată nu-mi voi căuta inima
o voi găsi.

fără şi fără

urlăm ca lupii şi niciodată nu ne a fost mai bine urlăm şi nici măcar dumnezeu nu ne aude şi cine dracu îl contrazice pe dumnezeu urlăm ca lupii nu de foame nu de haită oamenii nu sunt ca lupii şi urlăm habar n avem de ce şi nu e dragostea nu dragostea nu e pentru noi poate pentru lupi noi ştim că un om cu un om dă dragoste un calcul simplu nici nu contează genul dar în esenţă dracu ştie ce e ne cumpărăm telefoane mobile şi urlăm totul depinde de oferte nu de te iubesc nu de tine nu de mine mai degrabă de cine-ţi dă add sau delete şi e de căcat că noi nu mai contăm e ca carnea ce se trece prin cacofonie şi se trece cam aşa tu mă uiţi eu te uit urlăm ca lupii suntem o haită şi nu iubim deşi lupii o fac sau nu. urlăm ca lupii aplecaţi de un suflet îndurerat de viaţă de ce altceva şi pentru că avem legi.
cineva ne amendează şi urlăm ca lupii nu dumnezeu nu noi dragostea noastră nu amendează e o foame o moară măcinăm cu vânt sentimente şi urlăm ca lupii crezând că ştim
Dumnezeu nu se simte nu se aude el e urlete și dacă aş plânge s-ar auzi.