m-am oprit într-un hol pe ai carui pereţi
sunt atîrnate nişte alea ca tablourile şi n-am mai privit
sunt acolo nemişcat şi nu îmi vine să ies
ca să mai intru o dată.
Month: February 2015
asta aşa ca o diferenţă
oamenii pe care îi ştiu conduc cîte un ferrari
au frîne bune la ferrariurile astea
şi mi-e drag să mă urc în ele
dar la viteza aia e ca şi cum aş face-o
cu două pistoale deodată şi
Hei
aproape că nu m-aş mai opri!
Carpinski şi porumbeii
cînd zburau
bătea cuie în tălpile oamenilor şi să-i vezi cum veneau
hipnotizaţi de pantofii ăia vechi
iar eu murdar la gură de îngheţată acolo
arătam cu degetul
şi mă ridicam să treacă.
poezia cuvintelor nu adevărul poeziei
nu există nicio legătură între ideal şi cărţi
între weceurile frecventate
astea-s doar bolile de care sufăr
si nu contează dacă pămîntul e plat ori rotund
am să mă trezesc în fiecare dimineaţă
şi voi merge.
@Şi, mai ales, am învăţat că adevărul poeziei nu se negociază
Asta-i apă de gură şi unii dintre voi au scuipat-o sau…nu ştiu de ce, dar m-am trezit in căcatul ăsta. Ambele tabere sunt un fel de kkk al literelor, altfel le-ar lipsi tupeul şi glugile, poziţiile, victoria o avere în care vor muri de două ori şi orbi!
Aş vrea să-i doară măcar o singură dată ne_sărutul, ne_carnea, ne_dragostea, ne_frica fiecare cuvînt nescris pentru că altfel ce rost mai au toate!?
E timpul!
Nu mai avem ce face aici şi tot ceea ce am făcut, a fost doar o avanpremieră la mult zgomot pentru nimic. Cum suntem deja morţi şi nu pricep cum un om mort ar putea avea ceva împotriva a altceva, fie ea şi poezia, cînd el nici măcar nu are salivă să o scuipe ori să o lipească!? Nu înţeleg nici prieteniile legate în jurul unei libertăţi deja îngrădite de moarte, poezia. Îmi este teamă de oamenii ăştia! Îmi este teamă de succesul lor!
mallev 