jungla în care ne-am sinucis

Image 

nimeni nu mai atinge nimic cu genunchii

nimeni nu mai scrie

nimeni nu mai aleargă

nimeni nu mai vorbeşte

nimeni nu mai luptă

nimeni nu mai fute

nimeni nu mai dragoste

şi nimeni nimic.

şi dacă vreodată am făcut toate astea,

le-am făcut pentru a intra într-una

sau în alta,

le-am făcut pentru a fi îngeri.

 

cred în carnea care scuipă oameni

îi dă afară cu putere

aşa

simplu.

obedienţă, umilinţă şi supunere

Image 

sunt corpuri multe pe aici

şi formele sunt date de beţia cărnii

de atitudinea,

de dragostea lor

ele sunt corpurile

echilibrul de care avem nevoie.

ar putea fi unica poezie de care suntem în stare

şi avem carnea asta

să o descoperim.

mai mult decât un picior,

decât coapsele tale,

coapsele mele,

decât o mână şi buzele mereu în aşteptare

pentru că altfel

am avea prea puţin.

şi avem frica asta ca o putere

şi nimeni

nu vrea să intre în ea.

problema stilului

Image 

carne,

carne,

carne,

carne

mormane de tone de carne,

iar eu am doar 71 kg şi ceva mă zdruncină.

mă împinge să fac lucruri

fără să mai ezit,

fără să îmi mai aleg cuvintele

şi mi-am dat seama că e o atât de mare risipă

în toată carnea asta! 

animalul sterp

Image

toţi oamenii ăştia îmbrăcaţi bine

iar eu îmi potrivesc ceasul să sune

să se vadă tot ce nu vor alţii să se vadă

să se vadă că dragostea e sexul meu

şi sexul îmi e dragoste

să se vadă că pot să mi-o ţin cu două mâini

să ejaculez şi să se vadă

cum pot să iubesc

să îmbrăţişez ca şi cum nimic nu ar mai exista

decât asta.

să se vadă cum iese lumea din oamenii oamenilor ăştia

să îşi arate copiii

să se vadă

cum îi îmbracă de parcă îi este teamă

tot timpul de ceva.

şi toţi oamenii aştia îmbrăcaţi bine

suma lor

e carnea

şi  îmi potrivesc ceasul să sune

să se vadă

cum florile ei se duc.