acel moment perfect

după ce o să mor
prezenţa mea va fi una nesimţită şi fără inimă
pentru că inima da
se va duce dracului
d-aia merită să trăiesc pentru nesăbuinţa ei azi
şi când scriu asta
iar am un unul din momentele alea
aproape de moarte
de tot ceea ce nu se ştie despre poezie
atunci când inima e linia de sosire dintr-un animal blestemat
tot din dragoste.

acel poem

mă dor oamenii băgaţi în mine
unii mai mult
alţii mai puţin
iar rezultatul e +durere
o durere pe care nu o pot descrie
şi neputinţa de a explica cât şi cum
e pentru că s-a declarat vie
şi n-am putut să o măsor
pentru că aici
nu mai sunt demoni şi îngeri
nici măcar o altă introducere
aici e infernul.

şi îţi spun

gata cu poezia
am să o reduc la tot ce nu cunosc
şi aşa va rămâne în sufletul meu
ca tot ce nu cunosc
doar aşa
în urma mea nu va mai fi nimic greşit
şi voi alerga să trăiesc
fără poeţi
fără biberoane lapte praf şi ură.

pentru tine

şi n-am curajul să mă opresc din căutare asta
mi-e teamă că doar aşa voi rămâne singur
şi când îi citesc pe unii care scriu delicat
aceiaşi criminali care îţi zâmbesc
să pară că poezia lor e mereu tânără
şi nepreţuită
îmi dau seama că nu voi irosi nicio clipă
fără dragoste şi fără ură
fără nimicul de care sunt în stare
atunci când scriu.

rătăciţi într-o stare proastă

avem casele astea maşinile
şi nu mai ieşim din ele
nu ne mai răzgândim nici măcar pentru dragoste
şi ieşim tot mai rar
pentru că afară e o inimă împrăştiată
şi tot ce călcăm în picioare
a rămas înăuntru dar
într-un fel e ok aşa
pentru că suntem tineri
şi irosim
chiar dacă mâinile noastre nu vor mai fi niciodată împreună şi niciun van gogh
nu ne mai poate salva din viul ăsta care tâşneşte din noi să se aprindă ca un bec de o 100 în baie
pentru ceva diferit.

zâmbesc

de câte ori cumpăr o carte şi nu o citesc
ştiu că într-o zi mă voi răzgândi
pentru că cititul vine ca dragostea
fără să-l forţezi şi nu contează că nu mai sunt tânăr
n-am să fiu eu mimul
ce trage de-o viaţă închipuită
şi n-am să plâng
am să zâmbesc indiferent de cele 15 cuvinte adunate într-o poezie sau mii
ele nu mă vor schimba azi
voi simţi la fel în continuare
indiferent dacă îmi aparţin sau sunteţi voi
scrisori romane şi alte poezii
pentru că ăsta
e chiar un timp bun.

pentru tot timpul

şi am o inimă
motiv pentru care facem lucrurile altfel
dar îţi semăn când mă priveşti
şi asta e o stare de care nu vreau să mă desprind
şi e tot mai sus tot mai diferit când îmi zâmbeşti
tot mai tânăr e acolo de unde nu cazi
şi am o inimă care rămâne
e cel mai bun timp pe care l-am avut
diferit
şi-mi zâmbeşti
nu ne pasă
nu ne mai răzgândim
rămâne aşa pentru tot timpul.