acel moment perfect

după ce o să mor
prezenţa mea va fi una nesimţită şi fără inimă
pentru că inima da
se va duce dracului
d-aia merită să trăiesc pentru nesăbuinţa ei azi
şi când scriu asta
iar am un unul din momentele alea
aproape de moarte
de tot ceea ce nu se ştie despre poezie
atunci când inima e linia de sosire dintr-un animal blestemat
tot din dragoste.

acel poem

mă dor oamenii băgaţi în mine
unii mai mult
alţii mai puţin
iar rezultatul e +durere
o durere pe care nu o pot descrie
şi neputinţa de a explica cât şi cum
e pentru că s-a declarat vie
şi n-am putut să o măsor
pentru că aici
nu mai sunt demoni şi îngeri
nici măcar o altă introducere
aici e infernul.

şi îţi spun

gata cu poezia
am să o reduc la tot ce nu cunosc
şi aşa va rămâne în sufletul meu
ca tot ce nu cunosc
doar aşa
în urma mea nu va mai fi nimic greşit
şi voi alerga să trăiesc
fără poeţi
fără biberoane lapte praf şi ură.

pentru tine

şi n-am curajul să mă opresc din căutare asta
mi-e teamă că doar aşa voi rămâne singur
şi când îi citesc pe unii care scriu delicat
aceiaşi criminali care îţi zâmbesc
să pară că poezia lor e mereu tânără
şi nepreţuită
îmi dau seama că nu voi irosi nicio clipă
fără dragoste şi fără ură
fără nimicul de care sunt în stare
atunci când scriu.