mallev

A topnotch WordPress.com site

Month: November, 2017

un act dumnezeiesc

noi suntem cea mai mare distanță dintre cuvinte și necuvinte
făra să ne ținem de mâini păstrăm cumva tăcerea
acea tăcere fără furie
fără gânduri
fără ce voi face mâine
fără ce vei face mâine
și tot spațiul ăsta dintre noi rămâne aproape
rămâne
ca un pat nefăcut.

Advertisements

măsura liniștei lor

oamenii se dărâmă din oameni și rămân fără casă
fără nimic mai bun
și fără să mai repare ceva
rămân singuri cu tot ce mai au
să-și închidă sufletul
să nu se mai audă
să nu rămână diferiți
pentru că au nevoie de carnea
au nevoie să se vadă
să-și spună unul altuia
pentru muzica asta.

ne este frică

prin poezie niciun fel de ţară de locuinţă
când eşti om nimic
chiar şi-atunci când o cânţi
deşi ai sufletul strâmb
străbătut de cuie dinspre întuneric
să îţi primeşti moartea
ca pe ceva dumnezeiesc
prin poezie
e un vultur cu picioarele puternice
cu aripi limpezi
rotindu-se între lanţuri
lucind
un mare neajuns.

acea cumplită dragoste

nu ar trebui să relaţionăm cu sinele pentru a cunoaşte magia cuvintelor
pentru poezie nici atât
nici pentru a învinge o boală sau ceva
nici pentru credinţă aş zice
chiar dacă aş crede pe de-a-întregul în El
n-am să-mi păstrez sinele neatins de ură
de întuneric
de vii.

un corp singur

e un Dumnezeu fără memorie
nu are regrete nici iertare
nici ură şi nici dragoste
nici puţin nici mult
dar strigă glorie
GLORIE şi noi
murim.

înlocuţi muntjac-ul cu poezia şi o sa aflaţi câţi poeţi…

Charlie Chaplin

în ultimul timp pe unii îi freacă neputinţa
îi freacă prin poezie prin proză
caută răspunsuri la întrebarea
ei de ce nu?! Şi cât de puţini sunt oamenii

iată-mă sprijinit de poezia asta cum dau tot aerul afară
de ruşinea lor dau aerul afară
să mor să rămână perfect
să rămână aşa
să rămână un căcat.

o “poetă” acuză “poeţii” de sexism

nu-mi aduc aminte de câte ori mi-am băgat-o prin poezie
poate că a fost ceva uşor
ar spune unii
sau un fel de ku klux klan şi de-a muri
dar câţi au crezut că în Scoţia va fi frumos
chiar dacă în mijlocul morţii
chiar dacă.

mai adevărat

de-a iubi nu e strigătul nopţilor pierdute
e ceea ce ai băgat în tine şi-ai scos
doar să-ţi simţi trupul mâinile
moartea tot ce nu mai poţi visa
şi nu e doar o idee
e ceva fragil
e omul căzut din oamenii
de-o singură dragoste.

în Scoţia e frumos

toate sunt la locul lor
şi ştii că de undeva vine mereu o femeie
atunci te ridici
te duci la baie
aştepţi sprijinit de chiuvetă cu gândurile aiurea
ca şi cum ţi-ar mai veni ceva după
e prea dimineaţă să înţelegi că e tot ce ai în tine
şi pleci.