de ce nu citesc acum

m-am rătăcit într-un lac de întrebări
cum cînd unde sunt
şi de ce
unde singurele refugii de care am nevoie
sunt dragostea şi ceva_ul pe care îl caut
şi încă nu l-am găsit.
acum imaginaţi-vă că aş sări din lacul ăsta
într-un puţ să pierd totul
să revendic ceva_ul ca şi cum
mi-ar aparţine
să uit cine sunt.

ce-am lăsat în afară

ce se întîmplă în iubire
şi mai pune două cărţi d-astea
una peste alta să te înalţi
tot n-ajungi să înţelegi ce se întamplă
şi iată cum deschizi televizorul fereastra
o cutie de bere
doar pentru că eşti nevoit să ieşi pe stradă
să curgi odată cu toţi oamenii
cum curg şi ei
oameni care îşi aduc aminte despre ei
altceva decît sunt.

mai ales

cînd merg pe stradă îmi aduc aminte
merg pe stradă îmbrăcat de oameni pe care nu-i cunosc
şi toate astea se văd
o pereche de pantofi sport
blugi hanorac o haină neagră
şapca de sub glugă plouă
merg pe stradă
iar tatăl îmi ţine umerii
şi nu se vede.

cuvinte aşezate estetic

am încercat multă vreme să deschid ochii
să privesc tot ce a fost minunat în viaţa mea
dar cît de departe sunt în stare să văd
şi cum să dau la o parte tot ceea ce mă împiedică?!
oare în relaţia mea cu minunăţia e ceva profund
atît de pur încăt să merite cît de departe
sunt în stare să văd?! apoi
într-o zi
sau poate în mai multe zile
în suma lor nu mai contează care
am realizat că în relaţia asta e tatăl meu
şi dincolo de el sunt eu
minunăţia lucrurilor pe care nu le-am trăit împreună
dar dacă închid ochii
le simt
cu ce preţ?