rătăciţi într-o stare proastă

avem casele astea maşinile
şi nu mai ieşim din ele
nu ne mai răzgândim nici măcar pentru dragoste
şi ieşim tot mai rar
pentru că afară e o inimă împrăştiată
şi tot ce călcăm în picioare
a rămas înăuntru dar
într-un fel e ok aşa
pentru că suntem tineri
şi irosim
chiar dacă mâinile noastre nu vor mai fi niciodată împreună şi niciun van gogh
nu ne mai poate salva din viul ăsta care tâşneşte din noi să se aprindă ca un bec de o 100 în baie
pentru ceva diferit.

Advertisements

2 Comments

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s