Păpuşa

de Nika Turbina

 

Sînt ca o păpușă ruptă,
În inima mea ei au uitat
să pună o inimă.
Și a rămas nedorită
Într-un colţ sumbru.
Sînt ca o păpușă ruptă,
Odată
Într-o dimineață un vis a șoptit încet pentru mine
“Visează , draga mea, pentru mult timp, mult timp.
Ani vor trece,
Şi cînd te vei trezi,
Oamenii vor vrea din nou
Să te ia în brațe,
Te vor strînge-n joacă
Și inima ta va începe iar să bată … ”
Este atît de infricoşător să aștepţi.

aia poezie

pentru că m-am săturat
citind doar despre desfăşurarea întîmplărilor
în poezie a murit ceva
lăsaţi pula şi pizda
lăsaţi coaiele şi restu’ vulgar
astea-s gen şi repetiţii
de ex:
de cîte ori trebuie să spui “pula”
să nu se mai audă?!