există întotdeauna o femeie

în realitatea imediată e corpul tău care tremură de-atâţia oameni pentru că nimeni n-a ştiut să-l lege
şi-ai avut un vis în genunchii frumoşi
şi-ai avut o inimă în inimă
azi!

executabil

când iubeşti
în locul tău nu mai rămâne nimeni
şi femeile toate vor fi
indiferent de ce ai ales când ai plecat de acasă
când tatăl nu ţi-a spus nimic
fiind în inima lui cu tot ce-a urmat
dar e ok să fie aşa
pentru că aici
e un singur paradis.

în amurg

diferenţele dintre oameni şi oameni sunt visele
şi mă apuc cu mâinile
trag de visul tatei
trag să-mi şterg cuvintele
să se facă gură-n carne
să se facă acel unde
unde doar noi doi.

de nemurit

dacă-l iau pe dumnezeu ca pe un timp
2 iunie 1969 ar fi doar o dată oarecare
nu şi ziua în care m-am născut
pentru că aş putea să-l măsor trecând peste toate
şi eu
şi el
fără moarte.

omul din rânduri

e despre hai să fim
fără chintesenţa pedagogiei şi mai ales
fără aprecieri
fără comentarii articulate
e despre
eu-l pe care în ultimul timp îl considerăm vremelnic
şi pe care îl negociem tot mai des
iar asta se tot repetă
deşi a fost scrisă n-am învăţat nimic
“un fel de tu sunt eu
pe care nu l-ai mai lăsat să fie”
şi-aşa ar fi trebuit să rămână.

un sunet prin preajmă

nu-ţi mai spun
te iubesc
trebuie doar să-i priveşti pe oamenii ăştia şi tot ce au ei mai frumos
muzica
oriunde se pot înălţa
şi n-ai să te mai opreşti niciodată.

joaca de-a noi

te urăsc nu te urăsc
habar nu am
dar mă uit la tine şi nu ştiu cine sunt
aş putea să îţi spun
te iubesc
sau nimic
aş putea…

şi tot ce mai rămâne între
e cum te privesc.

nu din cărţi

să îţi aduni carnea aşa cum strângi degetele într-un pumn
să îţi aduni visele şi din când în când
să trânteşti conştiinţa pentru că nu are dragoste şi să te lupţi
să nu rămâi steril
să te aduni
în acea emoţie o inimă.

tulpini şi frunze

oamenii au tendinţa să amplifice curbele cu limba
de exemplu Rubens
Rembrandt unde toate femeile sunt aproape goale
şi nu r_ul e cel care inspiră
e tot ceea ce simţi în aerul ăla moale
catifelate şi vii.

un opt în fiecare zi

te apucă de undeva dragostea
şi-i spui inimă
inimă inimă inimă şi-o creşti în carne
atât cât poţi să simţi apoi
înveţi să mergi şi treci prin toate fără să mai numeri
şi-apeşi
Inimă.