A topnotch WordPress.com site
cînd nimic din ce faci
pentru tine nu mai contează
cînd soarele arată ca o lună
şi nu mai ştii care e luna de fapt
ţi-e teamă că asta poate dura ani şi ani fără lumină
cînd înţelegi că
a cădea în gol nu are nicio legatură cu ceva nesfîrşit
pentru că întodeauna te loveşti de pămînt
cînd înţelegi că prin a respira
vreau să respir
respir
nu înseamnă doar aerul tău
eşti orice şi oricînd
eşti o inimă stînd în mîini.
dă să iasă din mine
e ceva acolo şi iese cam două trei palme
dar mă ţin bine pentru că de mic mi s-a spus
-ţine-te bine!
şi mă ţin cu o putere
chiar dacă mă izbeşte de fiecare dată
şi toate lucrurile din jur sunt deformate
mă ţin bine
şi nu ştiu dacă e o boală
sau dacă să îmi fie frică de moarte
eu mă ţin bine
şi cînd nu o să mai am putere să mă ţin
trimit săgeţi de carne.
am încercat să găsesc acel ceva în mine
şi m-am încăpăţînat
dar tot mai mult realizez că suntem legaţi unul de altul
7 miliarde şi
nu printr-un job sau maşini de tot felul
nu prin faptul că suntem atît de deosebiţi
şi pentru că în fiecare clipă cineva moare nu
e altceva
şi am carnea asta
nu ştiu daca voi reuşi.
se numeşte poezie
haosul trăirilor avute de acela
pînă la dispariţia lui apoi
întregul ei devine transcendent
şi carnea lui parcă e mai carne
în carne
şi poa’ să îl cheme Natasha
Gică
Oleg
sau oricum altfel
…
a murit!
întotdeauna încep cu poezia
apoi aleg titlul
şi o fac destul de repede
altfel o să îmi ia tot timpul
şi nu o să mai pot face lucrurile aşa cum îmi place
şi cine dracului o să se mai grăbească
să îmi citească mie poeziile
o să fie prea tîrziu!
oamenii cînd merg pe stradă
oamenii cînd fac lucruri
au oameni şi animale în
şi printre ei
şi ar trebui să înţeleagă asta
să le ajungă
să nu mai ducă războaie
să nu mai facă media asta de căcat
care mai mult decît orice instigă la ură
şi mai ales
să nu se mai teamă de moarte
pentru că moartea e mult mai mult decît singura noastră viaţă
altfel
tot universul ăsta e doar o idee proastă.
nu ştiu ce dracului e cu mine
dar cînd îi văd pe cîte unii la TV
parcă atunci nu mai e atunci
e acolo acum treizecişi de ani la sărata monteoru cu picioarele în apă
cînd mirosea puternic a sare si căcaţii pluteau
aproape să iasă să se amestece cu oamenii
la fel ca şi acum
şi mă abţin
şi mă mînjesc
dar într-o zi ceva o să se întîmple
Sigur_Ros_ă se întîmple şi Takk
tac.
(sigur rós-TAkk)
chestia asta cu alegerea mă obsedează
aşa cum mi-a spus cineva că sunt obsedat de lift
şi probabil că sunt.
-oare ce poţi face într-un lift? în fine
ideea e că poţi face orice
pînă se deschid uşile.
dacă mă întreba cineva acum cinşpe ani ce vreau
oh, doamne ce prost eram!
pînă la urmă toţi alegem ceva
unii aleg viaţa
alţii moartea
mulţi sunt nehotărîţi
ţopăie ca iepurii dintr-o parte în alta
dar mai e un procent
cei mai puţini
şi ăştia nu se vor teme niciodată.
îmi amintesc că în ziua aia i-am spus lui frate-miu:
-nu mă descalţ mă nu mă descalţ!
astea-s doar principii.
a venit frate-miu pe la mine
şi a zis descaltă-te dracului şi mergi
bine
nu s-a întîmplat chiar aşa
dar are dreptate şi cred că deja exagerăm cu încălţămintea
la urma urmei ce poate fi atît de rău în picioarele goale
desigur unii vor da faliment
şi alţii
se vor teme de mai mult
dar tu nu
tu ai ales altceva.
mallev 