mallev

A topnotch WordPress.com site

femininul şi masculinul afirmaţiilor, negaţiilor

Da, nu există un Nu absolut şi mai ales cît purtăm o inimă în care vibraţiile produc suflet şi nu cuvinte, nicidecum pe acea da sau acel nu, astea-s doar greşeli şi de nestăpînit, nu-i aşa?! cît timp în universul ăsta există căutareA pe care raţiunea nu o poate cuprinde, nu, nu există un Da absolut, Nu_uri absolute nici atît
şi dăm din cap să fugă cerul.

Advertisements

prea om

înainte de a păşi înspre lumină
înainte de acest drum
trebuie să-ţi cunoşti întunericul
să-l fi pus oarecum în valoare
fără nicio teamă
fără niciun chip uitat în el
să-l porţi
să-l simţi
pentru a nu rata
iubirea.

în mişcarea corpurilor

căutarea mă desparte de cuvinte
pentru că împrăştie tot ceea ce mai pot trăi
şi împing cu degetul
împing într-o inimă împing viaţa
ca un nietzche în voinţa oamenilor
împing
şi nimic frumos aici
doar sîngele.

care nu se repetă

dragostea mea e un fier aruncat
să se mănînce
să treacă dincolo prin iarna oamenilor
unde totul rămîne viu
şi fără margine
unde nu există ştersături
şi nici fugă
în limba romînă.

toacă

aici totul e perfect
mai puţin ceea ce simţi
pentru că tu ai ales altfel
şi să devii omul care s-a pierdut.

din ghearele morţii

de aici nu mai începe nimic
de aici poezia nu mai există sau cel puţin
nu aşa cum o ştim noi
o caprioară aleargă şi ţîţele bang-bang
caprioara aleargă şi ţîţele
bang-bang
pe aici a trecut o căprioara desigur
în existenţa ei noi nu mai avem inimi aici poate
ca buldozerele iar ea
mereu acea căprioară care aleargă
într-o pădure redefinită de cinismul nostru
şi ţîţele bang-bang
sau cum ar spune Cioran
/suntem atat de separaţi de toate!/

reducere

să scoatem corpurile în afară
să construim ceva din emoţia lor
ori poate să reparăm un gînd
tot ceea ce am stricat încă de cînd eram copii
pentru că dintotdeauna corpurile noastre au fost simple
niciodată murdare
dar noi am ales să le ţinem departe şi dragostea
abia se mai naşte în cei 1.73 metri patraţi de piele şi cît
să mai treacă prin inimă?!

şi de-ar cînta un milion de păsări!

aşa cum am mai spus despre pulă
prin poezie e doar o repetiţie
nu-i pentru atenţie
şi nici derapaj nu e
e pentru reducere
să nu se mai audă nimic.

pentru totdeauna

nimic pare lipsit de sens
deși cînd nimic nu a fost
s-a făcut o lume și da
cînd răspunzi la întrebarea la ce te gîndești?!
de cele mai multe ori spui
la nimic
și aproape de fiecare dată în acel context e lipsit de sens
pentru că de obicei e dragostea
ei bine
și cum ar putea trece asta drept o poezie?!
păi foarte simplu
la început nimic e nimic
apoi poate deveni orice.

cînd rămîi fără cuvinte

tot ce e nedeschis dă în dragoste
doar să rămîna aşa
fără ce s-ar mai putea vinde
şi muri.