de lumină

orb şi surd cu o lună-n cer şi m-am tot gândit
m-am tot gândit cum să scot cuvintele din dezordinea poeziei
şi nu mi-au rămas decât oamenii
tot ce-ar fi trebuit să fie
cât despre dragostea-n bucăţi mici de fier
le-am topit să-mi ţină-n inimă
şi cât de orb
să nu mai treacă niciodată
şi cât de surd
să nu-mi fie deajuns.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s