volumul unui corp

îmi place poemul acela în care nu se mai spune despre păcate, despre dragoste, despre fericire
îmi place poemul acela fără ferestre poemul acela
în care nu pluteşte nimic
în care păsările şi oamenii sunt la fel
şi-n urma lor nimic
niciun mesaj
nicio carte
nicio dragoste
nicio tristeţe
nicio aripă
da fără aripi
fără dragoste
fără oameni şi condori
niciun oraş nimic de reparat
poemul acela fără de ce
fără gură mîini inimă umeri şi plămîni
nimic pentru noi nimic pentru viaţă
nici moarte nici muzica aceea
îmi place poemul acela
e singurul care s-a oprit.

Advertisements

3 Comments

  1. nu stiu ceilalti, dar eu nu ma pot opri din cautat. si in cautarea asta a mea mi-a trecut prin minte ca e singurul loc neatins de noi, unde poezia poate supravietui si sincer, daca nu intind mainile astea, daca nu ma grabesc sa fac pasul, daca nu gandesc, o voi lasa neatinsa pentru a simti, stiu ca e acolo! in schimb, un singur pas gresit si ar putea deveni dementa. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s