de sărutat

by levmallev

cîtă vreme ficatul inima plămînii apasă
poezia ta va rămîne pe dos
mai ales inima
şi te trezeşti în mijlocul ei
în dezordine cu lumea
doar tu
un om mai mult
într-un spaţiu limitat
doar tu
un ciudat
care împinge şi răstoarnă dă năvală
pentru ca Ea să-ţi treacă de gît
să te acopere ca un cîntec neştiut
şi tu orice
doar în ochii ei de necuprins.

Advertisements