de sărutat

cîtă vreme ficatul inima plămînii apasă
poezia ta va rămîne pe dos
mai ales inima
şi te trezeşti în mijlocul ei
în dezordine cu lumea
doar tu
un om mai mult
într-un spaţiu limitat
doar tu
un ciudat
care împinge şi răstoarnă dă năvală
pentru ca Ea să-ţi treacă de gît
să te acopere ca un cîntec neştiut
şi tu orice
doar în ochii ei de necuprins.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s