niciun ajutor, niciun ajutor de la tine!

Vorbeam ieri cu nepotu’ despre neputinţă, despre oamenii ei şi mă pierdeam în propoziţii, în fraze, în speranţa că nimicul nu e în zadar şi cu cît vorbeam mai mult, cu atît îmi era şi mai silă de mine, de noi, de dreptatea noastră, de tăcerea, de fututul, mai ales de aparţine şi de ţigările fumate pentru că nu pot să-mi pun gîndurile într-o ordine, altfel nu m-aş trezi că am început aşa cum am terminat

Gol, al dracului de gol!

Şi simt,

ştiu că undeva pe aici sunt şi ţoalele alea.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s