autism

by levmallev

chiar dacă de cele mai multe ori ratez
îmi scot inima şi o aşez cu grijă lîngă tine
n-am să o plimb niciodata ca pe un cîine.

apoi a venit dintr-o dată

şi doar cupolele alea strălucind în soare
apasă ce a mai rămas din tine
enorme şi frumos aranjate
pictate şi tu lîngă toate trupurile în care inimile bat
poti auzi morţile cum intră şi ies pentru un loc
şi urlă în timp ce a ta nu mai e.
şi iubeşti altfel
şi taci…

-uitaţi-vă la mine
cum vine dintr-o dată!

şi cum se măsoară ceea ce rămîne!?

tîgîdîmul trenului te lăsa să visezi pînă dincolo de fereastra aia
sub care scria E periculoso sporgesi
nu vă aplecaţi pe fereastră
unde erau cîmpiile şi oamenii lor
singurul unde în care lumea exista
apoi a venit dintr-o dată
acel te iubesc.

daca îl intrebi pe unul ceva despre evoluţie, sigur o să-ti răspundă că Darwin

cu siguranţă am drumul meu, am spus
şi am afişat un zîmbet de tîmpit.
desigur
în momentul ăla
aş fi vrut să ştiu mai multe despre ce va urma.

de tîmpit

se spune că dacă visezi cîini
oameni maşini avioane porumbei chestii nude
orice ai visa
totul are legătură cu realitatea
şi pînă la urmă de ce nu
am auzit şi eu de Freud.

eu nu vreau sa fac parte din lumea asta in care dragostea

ne-am dat jos din copaci
si am mers aplecati pana la Adam
si Adam cu intentia de a fi mai aproape de dragoste
a avut-o pe Eva
si iata Luna!

Freud!?

cică fiecare vrea un fel de dragoste
după care aleargă
după care se înghesuie
şi ne porcim şi hulim
dar eu vreau să fie mai simplu
cît să zîmbesc!

Advertisements