şi cu mâinile o apuci

by levmallev

 

poezia e o boală frumoasă şi nu se ia,  

se face

când îi aud pe câte unii ce cred despre ei

şi poezie,

du-te dracului Charlie Chaplin

dau în tine până urli.

 

şi creşte o chestie în mine

ca o limbă pe sânii tai

pentru că îmi dă tot felul de senzaţii

furnicături.

degeaba mă screm să îmi dau seama de unde dracului vine

pentru că nu ştiu.

singura legătură dintre mine şi ea

e gustul pe care îl am în gură

si mi se pare bestial aşa fără cuvinte

fără explicaţii.

 

am încercat cu putin roşu

gem de prune

de mere

îi asociam tot felul de culori

de pere

roşu cu ceva

CAaaarne.. să-mi dau seama ce e

scene în care să fiu expus

şi splash cuvintele

splash carnea…

degeaba.

 

şi am aşteptat

cum poate au aşteptat şi alţii 

un răspuns ceva

să-i strige

ceva de genul

(ciudat) aşa.

şi am făcut asta o vreme

mi s-a părut că e ok

dar acum privesc altfel

de fapt

nu mai vreau sa aflu ce e

locuim împreună

şi uneori îţi rosteşte numele

şi ăsta e secretul nostru

cel puţin aşa îmi place să cred.

 

şi toată dragostea ta…

nu e mascată

după cum dau unii cu poezia în dreapta şi în stânga

îşi scutură degetele

le rasfiră

puţin câte puţin

să le bage pe toate

să cucerească.

 

oh, Doamne!

aproape că sunt

şi bat din palme o dată.

încă o dată să îmi eliberez umerii

şi tot ce mi-a mai rămas.

cu toate astea nu ajunge 

şi aş vrea să fiu prins

între carnea şi carne

spunându-mi că mă vrei.

Advertisements