şi apăs. de data asta apăs butonul

 

au venit unii

m-au luat de acasă şi m-au băgat într-o cameră.

fereastra are fiare pe orizontală

fiare pe verticală

şi dacă nu eşti atent

unele străpung camera

îţi pot sfârteca o mână

pieptul ceva să sângerezi de moarte

nu contează ce

orice în fiarele alea.

 

nici măcar unde să mă aşez nu am.

o masă la care să stau în picioare

sprijinit într-o mână

în două  

în cur

pe burtă să privesc în gol aşa cum îmi place

pentru că altceva nu mai e în cameră

doar marginea ei

ca o pădure deasă în care

nu poţi să intri cu glasul

cu altceva nici atât.

 

descurajat am aruncat cu tenisul

şi nu s-a întâmplat nimic.

l-am aruncat şi pe celălalt

degeaba

încă sunt în fututa asta de cameră

şi mă îndrept spre fereastră

printre fiare

mă apuc cu mâinile de ele

sunt atât de reci

atât de ruginite

şi în toţi fiorii ăia

nu ştiu ce ar trebui să simt.

 

e clar că nu pot să mă controlez

de fapt

nu mă controlez mai deloc.

sunt aici

peste tot ce mai am

aplecat peste inima mea

peste mâinile mele

peste buzele şi coapsele mele

şi mă ridic mai

în picioare

să intru în dragoste

ea vrea să fumeze cu mine

şi eu vreau să fumez cu ea

sunt in picioarele picioarelor picioarelor picioarelor şi mă ridic peste toate astea.

Advertisements

2 Comments

  1. am, vag, senzația că am înțeles mai puțin decât ai transmis. și chestia asta devine sinonimă confortului într-un peisaj sufletesc în care, prea des, pricep mai mult decât vor ei să spună.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s